„- Ia dă-te, fă, încoa’! – Mă grăbesc, țață Domnică, că zbiară vitele-n grajd. Dau mâne pe la mata’.” Știa ea Caleștița de ce nu se oprește. Cu o nonșalanță, pe care o câștigase după un îndelung exercițiu, controla plasele tuturor celor care treceau prin fața porții. Aplica „zeciuiala” fără pic de jenă. Oamenii îi […]
-Sărut mâna, măicuță! Căutăm și noi Casa Iilor și pe Domnica. -Apoi, mamă, Casa Iilor scrie frumos acolo-n față, da’ ce treabă aveți cu Domnica? -Ne dorim să o cunoaștem că taaaare frumos mai scrie nepoata despre ea. -Bat-o norocu’ de fată! I-am spus să stea ghiavoli potolită, că râd babile-n sat de mine! -Dar […]
-Taci boanghino că-i scoli pe toți și iar mă ceartă! Nu vezi că mai am „oțâră” și termin? Mișcă-te-n cușcă și du-ți traiul de câine, că numa’ al meu, Dumnezeu să-l ierte, zicea că vrea viață de câine, ziua să stea la umbră și noaptea să umble slobod. De parcă n-a umblat! Și n-are rost […]
„-Alo! Ioană! Ce gâfâi, fă, așa? Zici că te-aleargă caii lu’ Tarapoancă. -Nu m-aleargă nimic, țață Domnică, da’ iote că plecai după niște mânătărci. Văzui c-o dat, c-au cărat ai lu’ Gheorghe de pe deal cu coșurile pline. -De-aia te și sunai, fă, că te știu tare meșteră la căutat. Nu cumva să le dai […]
– Învârti-te-ai pe lumea ailaltă, lighioana pământului! N-ai pe unde te juca? Du-te, că-i dealu’ cât vezi cu ochii! Aci să stai, în poalele mele, că poate-ți învârjobesc o nuia pe șele de nu-ți mai arde de jucat! Imaginați-vă o femeie în „etate” , cum spune Domnica, luându-se la harță cu Azorel cel flocos, mascota […]
Pe Valea Morilor, cândva erau însirate opt mori de lemn, utilizate la macinarea traditionala a grâului si porumbului. Purtau denumiri în functie de proprietarii lor, fiind particulare sau apartinând comunitatii. Pentru constructia lor mesterii priceputi au folosit lemn de stejar si fag de pe teritoriul comunei. Legenda „Pentru ca a fost alungat din comuna, nefiind […]
