„-Alo! Ioană! Ce gâfâi, fă, așa? Zici că te-aleargă caii lu’ Tarapoancă.
-Nu m-aleargă nimic, țață Domnică, da’ iote că plecai după niște mânătărci. Văzui c-o dat, c-au cărat ai lu’ Gheorghe de pe
deal cu coșurile pline.
-De-aia te și sunai, fă, că te știu tare meșteră la căutat. Nu cumva să le dai altora! Vino cu ele la mine că îți dau preț bun!
Nu încape discuție! După ce pun și eu câteva pungi la ladă, la matale sunt.
-Știi tu de care, de-alea micuțe, rotunjoare.
-D-apoi știu că ești pretențioasă! ”
N-am putut să mă abțin în a nu vă împărtăși felul în care am făcut rost de ,, prețioasele” astea. Toată familia era în vervă. Unii sortau, alții spălau, alții tocau, iar cei mai leneși se ocupau doar cu degustatul. De unde!? Păi……. din ceaunul unde Domnică noastră, aruncase așa într – o doară un castron de ceapă verde, tocată mărunt. După ce aceasta a rămas lipsită de vlagă în câteva linguri de ulei, au urmat mânătărcile, felii mari. S-au întovărășit ele bine cu ceapă, dar ca să fie sigură,, că legătura rămâne pe viață” 😊 mai aruncă și câteva ouă din cuibul dinspre dreapta cotețului. Frigarea nu-i gata fără un mănunchi zdravăn de usturoi verde tocat mărunt. Mămăliga răsturnată așteptă ceaunul cu ciupercuțe.
Asta da mâncare de domni!
Vă așteptăm la Casa Iilor!
P. S. Povestea mămăliguței răsturnate, tăiată cu ața, o lăsăm pe altă dată. Sigur o să vă distreze!