Natura a fost darnică cu noi, locuitorii comunei Ponoarele, și ne-a oferit locuri de neuitat.

Podul lui Dumnezeu

Podul lui Dumnezeu (Podul Natural de la Ponoarele) este unicul pasaj rutier natural funcțional la nivel național, traversat de DJ 670 Baia de Aramă – Drobeta Turnu-Severin, fiind un vestigiu al Peșterii Podului ce a rezultat prin surparea tavanului acesteia. Este cel mai mare pod natural al țării și al doilea ca mărime din Europa (30 m lungime, 13 m lățime, 22 m înălțime și 9 m grosime), dar singurul din lume deschis traficului rutier.

Peștera Ponoarele

Peștera Ponoarele este situată la o altitudine de 337 m. Lungimea sa este de 734 m. Peștera este o străpungere hidrogeologică realizată de apele ce se strâng în Lacul Zăton. Prezintă două intrări de dimensiuni mari. Galeria principală este subfosilă; la un nivel superior se găsește o galerie fosilă. În peșteră se adăpostesc numeroși lilieci din speciile Myotis, Miniopterus și Rinolophus. În perioada aprilie-august, în peșteră se poate întâlni o colonie de naștere formată din cca 3000 indivizi, iar în perioada octombrie-aprilie, o colonie de hibernare de cca 1000 lilieci. Deoarece liliecii nu numai că nu sunt periculoși pentru oameni, dar au și un rol important în menținerea echilibrului ecologic, trebuie ocrotiți.

Dealul Peșterii

Lacul Zaton

 

Aflat dincolo de Dealul Peșterii, pe partea opusă Podului lui Dumnezeu, la doar 10-15 minute de mers pe jos de la Casa Iilor, Lacul Zăton prezintă particularități deosebite, fiind cel mai mare lac carstic din România.

În primăverile ploioase, imediat după topirea zăpezilor, el poate atinge dimensiuni impresionante: 2,5 km lungime, o suprafață de 2 kmp și peste 20 m adâncime în punctul maxim la nivelul sorbului.

Acesta are momente când este plin, dar și momente în timpul verii când este complet secat, motiv pentru care i se mai spune și Lacul Fantomă. După ce seacă, peisajul devine arid, malul de pe fundul lacului se crapă în mii de firicele, aducând aminte de imaginile de pe Lună.

Cheile Băluței

Cheile Băluței sunt singurele chei de dimensiuni și importanță mai mare de pe teritoriul comunei Ponoarele, cu o lungime de circa 1 km. Se află în apropierea satului Băluța, fiind mărginite de Cornetul Băluței și cel al Râienilor, cu altitudini ale pereților calcaroși cuprinse între 300-400m. Prin Cheile Băluței se realizează legătura cu stațiunea balneară Bala, urmând un frumos traseu împădurit favorabil practicării cicloturismului. Peisaje foarte frumoase se deschid spre Munții Mehedinți și chiar spre Godeanu, dacă cerul este limpede.

În anul 1967 aici s-au filmat secvențe pentru filmul românesc „Dacii”.

Steiul Ponorii

Steiul Ponorii, o stanca uriasa pe care Sfantul Nicodim voia sa construiasca o manastire. Pana la urma, a fost construita o bisericuta, despre care marele Nicolae Iorga spunea ca ar apartine cu adevarat constructiillor ridicate de Nicodim.

Bisericuţa de sub Stei

Denumirea oficială este Biserica Sfântul Mucenic Pantelimon şi Sfântul Ierarh Nicolae. Dar, după amplasarea ei, este cunoscută sub numele de Bisericuţa de sub Stei, datorită faptului că se află chiar sub Steiul Ponorii.

Steiul Ponorii este o coastă abruptă şi golaşă care străjuieşte satul în partea de sud arătând că aici s-a produs o ruptură şi terenul s-a prăbuşit deasupra unor nevăzute galerii. La poalele Steiului se află Peştera Şoimului unde se spune că oamenii coborau pe vremuri pentru a prinde această pasăre folosită la vânătoarea cu şoimi.

Tot aici se află şi Peştera lui Ilie Hoţu, de care sunt legate legende cu haiduci şi comori. La baza Steiului a fost pe vremuri centrul comunei după cum arată în schiţa sa monografică Sofronie Delurinţu. Singura dovadă este bisericuţa din lemn de stejar în faţa căreia se mai văd şi acum câteva pietre acoperite de pământ care marcau crucile din cimitirul de altădată.

Biserica are aspectul unei căsuţe de lemn cu pridvor susţinut de patru stâlpi care s-au aplecat parcă sub povara vremii.

Pe stâlpul din partea dreaptă de la intrarea în biserică este săpată în lemn o dată care poate fi cea a ridicării bisericii după cum susţin cercetătorii.

Icoana Sf. Ioan Botezătorul şi cele două motive: soarele şi luna de pe catapeteasmă întăresc ideea vechimii construcţiei despre care legenda spune că ar fi fost ridicată de călugărul Nicodim, pe care oamenii l-au alungat de aici şi astfel a ajuns la Tismana.